Ieri a fost ziua mondială a fotografiei pinhole, prima de care am ştiut eu. Pentru că pinholul meu a rămas uitat la Panait, de cînd cu Rînca, în doi timpi şi trei mişcări mi-am făcut altul dintr-un capac de plastic roz (cutiuţă de gumă de mestecat la metru despre care Irina a fost învăţată să creadă că e lipici special, mirositor). L-am vopsit cu negru mat, şi pe faţă şi pe spate, l-am prins cu bandă adezivă de un inel distanţator şi am pozat. Numai prostii, fîntîna din parc, topoganul preferat al Irinei, o floare din balcon de la mama etc. Toate pozele mi-au ieşit roşii, da’ roşii rău…