Încă de actualitate, dintr-o discuţie de pe gefe:

Da, dorinta de a curata maculatura este legitima. In alta parte, acest lucru este intentat de obicei prin cenzurarea intrarii pe site. Asa procedeaza Deviant, Bad or Good, Digital, Foto, Agora… Rezultatul? Devin niste situri exclusiviste, in mai mica sau in mai mare masura, unde mai devreme sau mai tirziu toata lumea se cunoaste unul cu celelalt. Se autoplafoneaza, fara insa a realiza acest fapt, intr-un nivel la fel de limitat ca si puterea de creatie a majoritatii membrilor. Doar ceva mai sus decit aici, pe GF, dar tot teribil de limitat. Vad transhumante de aici catre siturile celelalte, dar ce ma bucura este ca vad si calatorii in sens invers de catre membrii noi, sau membrii vechi care revin. Chiar daca GF e privita de sus, intr-un fel ca un fel de „Scoala populara”, nici celelalte situri nu-s mai departe, oricit de cu coada pe sus s-ar tine, nu aduc nici pe departe cu Yale, NYU, Princeton, MIT sau Berkeley, intelegi desigur ce vreau sa spun… Aceleasi laude pentru lucrari submediocre, dar executate de „barosani” unii chiar total necunoscuti, aceleasi judecati aspre si fara valoare pentru nou-venitii care nu sint recunoscuti ca fiind „din gasca”. Situatii public penibile care, la eventuala revelare accidentala a unei adevarate identitati a „candidatului”, reprezinta de-a dreptul lipsa crasa de cultura (macar si de casta locala) a celor care fac selectiile. Si situatiile se repeta iar si iar… Mai sint unele situri care, in intentia buna de a mentine un oarecare nivel calitativ, procedeaza la „retrogradari” stupide, ca si cind talentul si, legat direct de asta, productia de calitate ar fi ceva planificabil sau ar depinde de cum bate vintul cind e luna plina. Situatiile mentionate nu sint specifice Romaniei, ci se gasesc absolut peste tot. In general si in disperare, lumea incearca sa-si mentina bloguri proprii, frumos organizate, cu poze, poezii si cintece, ca la brigada artistica de agitatie… Da, sint foarte necesare, dar asta nu inseamna comunitate, sa fie clar. Nici faptul ca-ti faci singur reclama amarnica prin adaugarea unui link direct in loc de semnatura. Dar este dovada pozitiva, cea mai certa, ca lupta pentru existenta si suprematie nu inceteaza… Si nici nu trebuie sa inceteze vreodata, daca speranta inca exista.

Realitatea crunta trece printr-o faza istorica de repetitie si aceasta este cauza principala a cantitatilor excesive de poze. Cind Leica a trecut la productia de masa a aparatului de 35mm portabil, toata lumea a crezut ca artistul fotograf este sortit pieirii. Nu, n-a fost sa fie… Nasterea speciei analoge de fotografi amatori, numeroasa fara indoiala, a lasat urme adinci in cultura foto, dar nu a facut sa dispara fotografia de calitate, artistica, documentara sau stiintifica. A dus doar la inmultirea fara precedent a albumelor de familie in rindurile populatiei de rind si in micsorarea veniturilor fotografilor asa-zis „profesionisti”. Scaderea evidenta a calitatii fotografiei a fost paradoxal iscata din vina perfectionarii uneltei. Acum, odata cu nasterea speciei digitale de fotografi amatori, cu toate facilitatile implicate, asistam din nou la prabusirea calitatii, dupa alti 75 de ani. Hard drive-urile se umplu de balastul amatoricesc fara precedent, si din nou, fotografia adevarata pare ca se incapatineaza sa ramina pe pozitie, indiferent de cite telefoane mobile ar dobindi planeta. Dumitre, gindeste-te la anii ’70 cind te mindreai cu un aparat TTL si mai gindeste-te ca in anii ’75 IOR lucra deja chestii d-astea pentru Praktica si Zeiss. Era normal ca toata lumea sa apara prin concedii cu aparate care vedeau prin lentila, nu? Gindeste-te la anii ’95, cind toti s-au incintat fantastic la aparitia sapunierelor fara film. Era doar virful icebergului pentru vaporasele cu nume istorice precum Kodak sau Durst, dar pentru noi, muritorii de rind, a insemnat ca in scurt timp ne vom putea permite mai multe imagini din concedii sau din timpul liber… proaste, teribil de anoste, dar ale noastre, obtinute de catre noi, fara a mai fi „standardizate” la procesare de nimeni. Am devenit amatori si in procesare. Iar daca aceasta poate fi redusa la maxim, eventual reprimata cu totul, si mai bine!

Cred ca, in dorinta de a face bine, de fapt nu se realizeaza in ce loc groaznic si fara intoarcere ne aflam de fapt cu totii cu fotografia de amator… Oameni care protesteaza, ca tine (si ca mine, dealtfel) sint o multime. Unii sint descendentii directi ai amatorilor pe analog, altii sint experimantalistii din fotografia stiintifica, altii sint ambele. Bietii documentaristi n-au apartinut niciodata fotografiei, doar au supravietuit de pe urma ei, iar calitatea, arta nu se poate face cu cutitul la git sau cu burta goala. Artistii nu si-ar fi constituit niciodata de bunavoie vre-o breasla, vre-o comunitate, inafara celor vremelnice de prin restaurante. Au fost obligati sa se constituie in uniuni, in „sindicate”, pentru ca-i durea pe toti in fund de ei, de faptul ca trebuiau sa supravietuiasca, nu numai sa ne incinte ochiul nostru netrebnic. Ei sint valorile care creaza valori si care tin de fapt pe umerii lor standardele actuale ale frumosului in fotografie. Mi-as dori si eu s-avem mai multi pe GF. Si, daca asta este in mare situatia de facto, eu personal nu vad absolut nici o iesire. Daca cenzurezi nu faci decit sa te minti amarnic, daca lasi la liber te umpli de maculatura, cum bine ziceai… Totusi nu ai ce face, daca vrei sa fii acceptat, nu ocolit si nu doresti sa te retragi intr-un cerc, pe un site limitat unde, cu multe stringeri reciproce de mina, mai devreme sau mai tirziu, vei realiza ca maculatura ocupa acelasi loc primordial si ca exista tot numai citeva exceptii, mereu aceleasi… Este foarte normal sa protestezi atunci cind vezi ca tu te muncesti la cite o poza si te chinui sa postezi materiale bune din respect pentru tine insuti si pentru ceilalti, iar altii au neobrazarea sa puna poze facute cu telefonul. Un singur lucru nu trebuie sa uitam: exista cite un inceput pentru toti care se alatura. Unii ramin aici, altii merg mai departe si asta se intimpla mai greu sau ma usor, depinde de noi, astia mai batrini cum ii ajutam. Am vazut decind sint aici progrese extraordinare, oameni care au trecut la nivelul onorific avansat pe bun merit si inca sint cu noi, unii mai activi, altii foarte activi, dar toti constienti de fiecare pas inainte facut. Vad chiar si acum membri care merita deja pe deplin avansarea si sint convins ca va veni. Sint si altii care s-au trezit seniori desi nu au un nivel egal cu ceilalti, de care vorbeam. Acestia fac si ei eforturi laudabile sa nu se faca de ris, si asta este bine. Daca te uiti insa cit de mult a crescut in ultimul timp numarul noilor veniti este normal, ca din pinct de vedere al unuia mai cu experienta productiile lor sa fie lamentabile, maculatura sau chiar gunoaie. Noi trebuie sa-i facem sa vada asta, insa procesul in sine cere timp, tact si multa rabdare. In cele din urma vor sterge ei insisi realizarile de inceput. Intre timp altii vor veni… acelasi lucru. Maculatura va ramine, poate ca nu va dispare, dar felul in care va fi revizitata de alti membri va aduce autocuratarea. Iar cei care realizeaza ca fotografia nu este pentru ei vor dispare cum au aparut. Si, in acest proces dinamic, trebuie sa folosim in dialogul nostru cuvinte al caror inteles il stapinim pe deplin. Nu sa spunem omului ca poza lui n-are „potential” sau ca nu transmite un „mesaj”. Hai intii sa lamurim ce-s notiunile astea, dar asa, ca pentru toti prostii, cu exemple concrete. Si nu la stilul pe care l-am observat pe un site (nu spui care, persoane importante… frazele insa au fost puternic distorsionate, din motive de securitate proprie…): „ma gheolbane, in poza asta a ta este un catel care pisa un pom… care e mesajul?”; „pai animalul se usureaza acolo unde-i vine, adica are o mare libertate… poza asta am pus-o aicea ca sa protestez ca eu n-am libertatea asta.. il condamn pentru ce face!”; „pai stai asa ma, mutzuflane, are potential, dar nu reiese… atitudinea ta nu reiese din poza”… „pai ce? sa pun cum ma pis io?”… „ba, da prost esti, pune si tu una cind ii tragi un sut in cur… asa sa se vada luarea de pozitie pozitiva, protestatara, da’ sa iasa si ca s-a pisat acolo, ca sa se vada sine qua non motivatia ta launtrica, intelegi?”… doua zi… „ce faci bai? asta ai retinut tu din ce te-am invatat? ce-i cu pisoiu asta cu clopotel?”; „auzi bai nene, e o poza de familie, poti sa ma faci junior de miine”. Daca criticam calitatea estetica a unei poze sa motivam sentinta noastra aplicind (evident pentru poze care merita) macar o grila de control sau, pentru nivelul tehnic, sa etalam o histograma explicata acolo, nu cu minusuri, fara ca intr-adevar sa dam o mina de ajutor. Eu zic ca daca nu avem bagajul de cunostinte si/sau nu sintem dispusi sa folosim un pic de timp, atunci sa ne lasam pagubasi, fiindca a spune in cel mai bun caz „bai Lulea, mie nu-mi place poza asta a ta… ai insa un potential fantastic, –„, adica a folosi onor 15 cuvinte, fiindca peste acest numar ne cuprinde ameteala si gifiim obositi… este egal cu zero si sigur numeni nu ne va lua in seama… poate chiar de-acum incolo nu ne va mai lua in seama… Desigur insa ca nimeni nu are intentia sa opreasca felicitarile fie prietenesti, fie intr-adevar sincere. Oricui ii face placere sa le primeasca, dar eu zic ca locul lor este pe PM, nu pe galeria proprie. Aici insa intervine impasul cu criteriile de avansare si numarul de comentarii pozitive, ca sa nu mai vorbim de publicatiile din presa (te umfla si risul, zau asa!)… complicat-al dracului treba asta dom’le… ma intreb, dac-ar exista „principiul inactivitatii” ce rost ar mai avea „gradele” astea?