După ce de două zile mă chinui să prind o muscă tembelă care de nu ştiu unde a apărut prin casă, după ce azi dimineaţă am găsit o gînganie moartă şi verzuie în capac la 85 şi pînă am pus mîna pe cameră s-o pozez am pierdut-o, după ce m-a prins ploaia cînd tocmai ieşisem cu Irina în parc, deci după toate astea, am petrecut mai bine de două ore încercînd să desfac o nemernică de lentilă.

Cînd am cumpărat-o, n-am băgat de seamă că avea un pin îndoit. Şi ce-i cu asta? Păi dacă pinul ăla nu e apăsat, adio diafragmă, merge doar wide-open. Am tot încercat să-i desfac capacul din faţă, să dau de nişte şuruburi pe care să le scot şi după care să scot etc etc şi într-un final să dau de pinul ala nenorocit pe care să-l îndrept. Sau să-l scot de tot, să meargă irisu cum trebuie.

Da’ ce? Am reuşit? Nu!

Am încercat toate căcaturile care mi-au picat la îndemînă: mouse padu (mi-a mers odată figura, cu Heliosu), o mingiuţă de gumă de-a Irinei pe care am făcut-o bucăţele, o chestie pe care o pune mama în sertar sub tacîmuri să nu-i alunece, găuri în capac cu un ac pe care l-am rupt într-un final, şubler, şurubelniţe… ce vrei şi ce nu vrei. Nimic. Nu s-a deschis şi pace!

Am scos-o la căpătîi însă cu forţatul pinului, cu un cleşte, şi-am mutat porcăria pe manual. Acum mă gîndesc să-i pun nişte superglue la bază, să nu cumva să se mişte iar. De fapt nu o să pun la pin ci la comutator şi nu supergue ci poxipol!

AHHHHHHHH!


Sînt prost, tare prost! Mi-a zis unu că dacă n-am „the proper friction tool“ (normal că n-am, că altfel nu mi-aş fi smuls părul din cap) pot să folosesc o bucată de mînuşi de bucătarie (nimic nou, asta mi-a trecut şi mie prin cap) şi, atenţie!, capacul din spate de la lentilă, care se potriveşte perfect la orice ciob cu diametru mai mic de 49mm! Să mă fut, ce simplu era…


Simplu pe hîrtie, că în practică nu-i chiar aşa. Tot la găurit trebuie să recurg 🙁

HA! (Mulţumiri lui S.C. pentru şpiral.)