Selectează o Pagină

M-a lăsat memoria complect? Citesc că nu e bine cu virgulă, trebe’ sedilă, tată. Așa o fi, poate m-am prostit de tot. Mai bine mă uit prin cărți să văd ce și cum…

Prima picată în mînă: „Whitman—Opere alese“, Ed. de stat pentru literatură și artă, 1959. Virgule peste tot. O fi avînd încă influențe de burjui, nu se pune.

Una mai opzecistă să vedem: „Demonii“, Ed. Cartea Românească, 1981. Tot virgule! E clar că-i comunistă, nici asta nu se pune.

Alta după revoluție trebuie să aibe sedile. Neapărat. Ionescu, „Nu“, Humanitas, 2002. Iar? E de fițe Humanitasu’, normal că folosesc virgule.

Să vedem una pentru mase: Pavel Coruț, „Moartea zeilor străini“, Ed. Pavel Coruț, 1999. Nuuuu… cred că e ceva în neregulă: și coruțu tot cu virgule.

Gata! Știu! Am pierdut vremea de pomană căutînd aiurea în tramvai: să vedem ce zice Academia („Gramatica limbii române“, ediția a doua)… Mda, deci nu am îmbătrînit și știam bine ce îmi aduceam aminte. Diacriticele se desenează cu virgulă supt T și S, nicidecum sedilă. De unde pulapla mea a scos-o Diacritica că nu e corect nu știu 😐

PS: dacă trebuie pun și poze.