Deși am mai printat cyanotype, pînă acum nu am avut niciodată ocazia să o fac direct după un negativ pe sticlă. Am găsit în arhiva Costică Acsinte o placă 8×10″ într-o condiție excepțională, deși negativul este puțin cam prea tare pentru acest proces.
Am crezut că placa fiind de sticlă, este îndeajuns de grea să țină hîrtia plană dar m-am înșelat: primele printuri au ieșit complet „out-of-focus“ datorită denivelărilor cartonului. Mi-am luat inima în dinți și am scos de la naftalină rama mea de contact-print (îmi era frică să nu cumva să sparg sticla datorită presiunii prea mari, rama fiind făcută pentru contact print din plan-film care este muuuuult mai subțire).
După ce am expus printul luîndu-mă după timpii stabiliți inițial am obținut un print complet subexpus, aproape alb. Problema a fost cauzată de încă un strat de sticlă (cel al ramei de contact) care, se pare, absorbea ultraviolete la greu. Din a treia încercare însă, am bunghit și expunerea: 17 minute.
O să arăt acum doar printul final (scanat cînd încă era umed), restul rateurilor mîine, cînd sper să am timp să și tonez poza.
Săptămîna viitoare (probabil) o să mai fac un print, după ce scot un negativ digital calibrat cum trebuie. Stay tuned!