Nu chiar, doar că m-am coit eu cu diverse: ba că nu mi-a adus Florică vopseaua neagră, ba că nu am lipici, ba că nu am chef… şi tot aşa. Însă astăzi, într-o euforie totală, am terminat de montat Novarul pe Nikon.
Desenul hadicapat (sper să se înţeleagă ceva)
De la stînga la dreapta avem aşa: adaptor m42→f-mount, inel distanţator, tablă patrată şi vopsită, alt inel distanţator, burduf lipit de tablă, lentila înşurubată pe burduf via inel mic pe care era să-l pierd. Primul inel nu era deloc necesar însă, fiind înţepenit pe adaptor, a picat bine pentru că-mi uşurează montatul şi demontatul „chestiei“ pe aparat (i-aş face o poză camerei cu ciobul pe ea însă mi-e lene să pun fujică în funcţiune — altă dată poate). Tabla am lipit-o cu cianoacrilat (sic!) şi, pentru siguranţă, i-am îndoit şi marginile peste pînza burdufului.
La prima vedere, tiltul este mult mai uşor de mînuit decît planetara Volnei. Iar un alt plus faţă de ruski este că am păstrat funcţională diafragma (acum să vezi profunzime de cîmp, de la picioarele mele pînă la infinit, lol)!
Tilt as a breeze
The thing
The thing — rear view
Superb .. cred ca e cel mai amplu proiect al tau .. sa inteleg ca volna e istorie? rezultatele par de exceptie!
Momentan rămîne şi Volna.
Nu ma prind daca face ceva in plus fata de planetara mai ales ca nu ai un rail sub bellow .
Nu face absolut nimic în plus. Doar că are mai puţin de jumătate din greutatea Volnei iar burduful este mult mai flexibil şi uşor de mînuit decît „planetara“.