Primo: vreau să îmi schimb telefonu. Mă duc la Vodafone și stau. Și aștept. Iar aștept. Colcăială de clienți și doar două fătuce cu unghii mari butonau la computadoare. Plec gîndindu-mă că „las’ că-l iau pe internet, mîine îl am la ușă“. Greșit. Vodafone.ro zice că telefonul ăla nu e pe stoc. Mă gîndesc iar „să sun și să le zic că vreau să-l ridic din magazin, că în Slobozia îl au pe stoc, l-am văzut cu ochii mei.“ Iar greșit. După aproape jumătate de oră de ascultat o melodie cretină robotu tot îmi mulțumea că aștept. Cumpără prin telefonSimplu, Comod, Rapid

Secundo: mi-a expirat pașaportu și e musai să îl am. Caut pe net, pe situ MAI găsesc doar cît e taxa de eliberare și cît e taxa consulară, majorată prin nushce ordonanță. Ce mă roade pe mine și anume actele… cucu. Mucles. Găsesc un număr de telefon de la slobozenii eliberatori de pașapoarte. Sun. Nimic. Tot aproape jumătate de oră. Cel puțin ăștia nu au „melodie“. Mă gîndesc acum să las telefonul să sune pînă se descarcă bateria.