Citesc în „The Ilford manual of photography“ (ediţia a VII-a, reprint), p. 338, că:
Phenidone (1-phenyl-3-pyrazolidone), the developing properties of which were discovered in the Ilford laboratories in 1940 […]
Pentru că tot fac pauză de ţigară, mă uit să văd ce zice şi wiki:
Phenidone is Ilford’s trademark for this material which was first prepared in 1890. It was not until 1940 that Dr. J. D. Kendall, in the laboratories of Ilford Limited, discovered the photographic reducing properties of this chemical. However, large scale manufacturing of the compound did not become feasible until 1951.
Acum stau şi mă întreb de ce pielea mea într-o carte scoasă de Ilford (mă rog, să zicem) nu se laudă ăştia cu un atare om şugubăţ care a muncit pentru ei? Mai ales că cel care a patentat formula a fost domnul doctor (e drept că a cedat ulterior drepturile către engleji)? Ă? Are cineva vreo idee?
Ete daia nu poci eu sa dorm, chiar daca miine dimineata o tai iar la midia…
Ca sa taiem firul in patru: in 1940 cand Dr. Kendall a descoperit ce face phenidon-ul el tinea de Ilford, care a si platit pentru toata cercetarea, salariul domnului doctor si costurile de brevetare. Desi este destul de comun in chimie, in mediul academic, sa dai numele unui proces, compus sau reactie folosind numele celui ce a descoperit toata chestia, lucrurile se schimba cand vine vorba de promovarea unui produs comercial… Asta nu schimba faptul ca astia de la Ilford chiar sunt kkciosi, la 60 de ani de la descoperire ar putea sa acorde mai mult credit fostilor angajati…
Mda, cam lafel stă situația peste tot cînd e vorba de work for hire. O mizerie…
A, să nu uit: în aceeași cărțulie ăștia vorbesc de metol, amidol, glycin etc; dar Phenidone, cu Ph mare 😀
S-ar putea sa fie doar o chestie de sintaxa, sau diferenta intre substante comune (cu numele lor „chimic” – a nu se intelege numele dupa nomenclatura oficiala IUPAC) si produsi cu nume comercial…