Iar și-a dat în petec domnul Andrei și m-am pomenit cu încă un Canon EOS, 500N de data asta. Și cu powerwinder. Și cu un Sigma 28-70mm f2.8 (cam puturos nițel). Botezul i l-am făcut cu un Perutz ISO 200, luat de la Ciprian. Tot el l-a developat. Și l-a scanat. Și mi-a pus pozele pe stick. Și n-a vrut să servească o bere cu mine.

Camera e drăguță, lumina o măsoară cam ca Nikonu meu, cu cel mult 1 stop diferență. Are o mie de programe, care mai de care mai ciudate. Mai are un buton pentru focus manual care însă revine pe AF cînd îi dai drumul. Și e moartă-n păpușoi fără baterii. Dar per total mi-a plăcut, ba chiar am învățat ceva important cu ea: degeaba tragi bracket cu pas de 1stop, că softul de la Epson V700 nivelează orice diferență între expuneri (da domnu Sofineti? aț recepționat?).

Irinociu la datorie


Poza asta am supraexpus-o cu două stopuri, că vroiam să văd frumos textura la copac. Dar după aia m-am răzgîndit în Photoshop.

Încă o poză, în care am lasat și camera să-și facă de cap pe prioritate de diafragmă:

Aperture priority, Spot