Săptămîna trecută, în aceeaşi zi, am trimis un pacheţel cu ramburs la Timişoara şi am cumpărat un filtru de afară. Astăzi am fost să ridic filtru de la oficiul poştal şi am întrebat şi de ramburs: „Dacă nu aţi primit înştinţare înseamnă că nu au sosit [banii]. Şi oricum, dacă soseau nu erau la noi [la oficiu poştal] ci la poştăriţă!“ Poştăriţă care, invariabil, nu mă găseşte acasă. V-am zis că filtru mi-a venit de la mama dracu, de prin Toronto? Da…

În altă ordine de idei, mi s-a terminat soluţia de curăţat ochelarii. Mă duc la magazinu de ochi, cer ce îmi trebuie şi sînt pus în situaţia să aleg: „sticlă mare sau mijlocie?“ Pielea mea, mare zic, să nu mai vin la fiecare cîteva luni. Şi îmi dă un sticloi de juma de litru pe puţin. Mă rog, o iau, plătesc şi plec. Ajung acasă, îmi fac o cafea şi mi-arunc ochii pe soluţia minune. Regenerează, hidratează, curăţă şi mai făcea ceva care îmi scapă momentan. Ee… prostii de marketing. Citesc în contiuare. Şi văd că am cumpărat două litre de soluţie pentru întreţinerea lentilelor de contact nushtudecare. Să mă fut. Fuga înapoi la magazin. Explic ce şi cum că eu nu am lentile de contact după cum se vede vizibil, bla, bla, bla… „nici o problemă domnu, o schimbăm. Daţi-mi chitanţa.“ Şi am cedat.

Cred că am exagerat niţel cu înjurăturile însă cred că s-a hotărît să îmi schimbe soluţia nu pentru asta ci pentru că pusesem mîna pe telefon. „Protecţia consumatorului?“ Nu, garda! Că nu mi-aţi dat chitanţă. Îmi dă sticluţa, diferenţa de bani şi se uită mirată la mine: „Altceva?“ Da, chitanţa. „A… păi nu ne merge casa de marcat.“

PS: care mai zice că s-a amuzat i-am şters comentariu! Şi-l dau în gît şi la gardă şi la protecţia consumatorului şi-l spun şi lu mama lui.