Eu prelucrez pozele numai în ProPhoto RGB pe 16biți. De ce? E simplu:
O diagramă (destul de tîmpit realizată)
sRGB nu poate cuprinde toate culorile pe care monitoarele actuale le pot afișa. sRGB nu poate cuprinde toate culorile pe care imprimantele le pot tipări, iar cînd zic imprimantă mă refer la sensul lărgit al cuvîntului ce include imprimanta în sine, cernela folosită și hîrtia pe care se printează. Puteți schimba liniștiți sRBG cu AdobeRGB, primele două afirmații sînt încă valabile. Singurul spațiu de culoare care acoperă toate celelalte este ProPhoto RGB.
De ce 16 biți și nu 8? La fel de simplu: programul de editare a pozei face calcule matematice. Multe și complicate. Dacă luăm același număr, să zicem 3, reprezentat prima dată cu o zecimală, respectiv 3.0 iar a doua oară cu două zecimale, respectiv 3.00 și îl împărțim la alt număr, 7 să zicem, avem următoarele:
3.0 : 7.0 = 0.4
3.00 : 7.00 = 0.42
Diferența este mică momentan. Dar dacă mai avem o operațiune, să zicem o îmulțire, parcă diferența între cele două nu mai este așa mică:
0.4 x 100.0 = 40.0
0.42 x 100.00 = 42.0
Acum mai adăugați dacă doriți încă alte 10.000 de operații matematice și trageți singuri concluzia. Photoshop face jdemii de astfel de operații iar atunci cînd ați terminat de prelucrat poza, erorile, care la început păreau mici și nu aveau nici un impact concret în ce se vede pe monitor, încep să-și arate colții (asta se traduce în banding, culori care nu sînt cum erau la început etc). De aceea folosesc 16biți, pentru că lasa calculatorul să folosească mai multe zecimale după virgulă. Acesta este motivul principal.
Un alt exemplu: pe 8 biți putem avea doar 254 nivele de gri, pe lîngă alb și negru. Pe 16biți numărul acestora sare de 16000. Alegeți voi ce doriți să folosiți.
A, să nu uit: am zis că există deja printere care lucrează INTERN pe 16 biți? Da, există și nu mă refer doar la faptul că driverul acceptă poze pe 16biți și le trimite la imprimantă spre tipărire după ce le convertește la 8 biți. Primul apărut care face chestia asta este Canon iPF5000 și folosește nu mai puțin de 12 cartușe cu cerneluri diferite.
Revin după ce mă întorc cu Irina de la grădiniță.
N-am nimic improtriva ProPhoto, doar ca e la standarul D65 (6500K) care n-are nicio legatura cu standardul care se foloseste pentru tiparirea atat offset cat si cea digitala, D50(5000K).
Il foloseam si eu cu stupoare pana cand a venit ECI si a spus eciRGBv2. Folosisem inainte eciRGBv1 si nu era tocami bun. Profilul avea lacuna mari, crea posterizari insa nu si versiunea a doua.
Pe de alta parte ProPhoto e un spatiu de culoare matematic iar in cele din urma trebuie convertit ori in sRGB pentru vizualizare ori in profilul de culoare pentru imprimanta, tipograifie, etc. Cu cat mai putin conversii, cu atat mai bine. Prin orice trecere de la un profil la altu informatia este reinterpretata si apar modificari care au risc spre posterizare.
Categoric ProPhoto este cel mai mare, insa eciRBGv2 este suficient de mare pentr a cuprinde orice profil de culoare pentu tiparire iar in curand va primi standardele ISO pentru D50.
Din pacate inca mai am DNG-uri si sunt obligat sa folosesc ProPhoto cu toate ca nu mai sunt un fan asa inflacarat. In plus avantajul eciRGBv2 vs Adobe1998 este enorm. EciRGBv2 este capabil sa reproduca foarte bine culorile in sRGB fara a face o conversie posterioara, timp in care ProPhoto stim ca nu poate iar Adobe98 foloseste 10% din culorile sale pentru a reproduce 3% din spatiu, lucru care se traduce prin desaturare si subexpunere a imaginilor ce au asignat acest profil.
Dar in final… fiecare are un sistem de lucru. Iar la urma urmei rezultatele conteaza, ceea ce vede ochiul. Am atras atentia la eciRGBv2 pentru ca se poate lucra la 8 biti linistit, fara sa apara posterizari.
Metoda mea de lucru este urmatoarea: Profil de culoare personalizat pentru camera digitala, standard D50. Iar in CaptureOne spun: accepta la intrare calibrarea camerei digitale iar la iesire, la salvarea fisierului eciRGBv2. Iar acest fisier se poate folosi atat pentru web cat si pentru o posterioara converisie la tiparire.
Numai Bine!
Desigur că toată vorbăraia nu are nici o greutate fără aplicare în practică: eu lucrez în prophoto pînă sînt muțumit de rezultat (îndepărtarea zgomotului, microcontrast, eliminarea zgîrieturilor, mizeriilor etc, sharpening pt sursă), moment în care salvez un psd master, tot în prophoto. Pe ăsta contiui să-l mînăresc în ps (conversie bw, resize, sharpening pt destinație) și salvez fie srgb8bit dacă poza ajunge pe forumuri, blog etc, fie tiff16bitgrayscale dacă o scot la imprimantă — lucru destul de rar pentru că în ultima perioadă mă interesează doar procesele alternative de tipar. Caz în care negativul pozei ajunge pe folia transparentă cu ajutorul qtr care ignoră complet spațiul de culoare din fișier, interesînd-ul doar curbele proprii, unice fiecărei perechi hîrtie-cerneală (nu mă refer numai la întreg setul de cerneală, cum ar fi k3 de la Epson, qtr poate să lucreze cu canele discrete din acest set de cartușe). Cam asta e.
Ce vreau să te rog: poți detalia prima frază din comentariu că nu cred că am înțeles ce vrei să spui. Mulțumesc pentru vizită și amabilitate.