De mai bine de două luni mă bîntuie ideea să-mi fac un ciob soft focus ca la mama lui însă, din varii motive, am tot amînat. Ba că nu am avut timp, ba că nu am avut tablă sau şpirale, ba că hîr, ba că mîr. În seara asta însă m-a prins subit cheful de muncă, aşa că:

— am tăiat cît am putut de rotund o bucată de tablă subţire subţire, de aluminiu, din cea folosită prin tipografiile offset;
— i-am făcut o gaură măricică pe unde am bănuit eu că ar fi centrul şi multe alte găurele de jur împrejur;
— i-am „vopsit“ cu un marker negru una dintre faţete;
— am desfăcut un filtru şi am prins tabla în el. Din păcate nu m-am hotărît să sacrific un UV pentru că nu am momentan surplus, aşa că mi-a căşunat pe unu galben.

Iniţial am încercat să montez drăcăria pe un ciob normal (18-135mm) însă imediat mi-am adus aminte de Sima, asta pentru ca să avem şi aberaţiile aferente.

Rezultatele sînt destul de apropiate de ceea ce ar scoate un obiectiv soft focus adevărat, doar că trebuie oarece îmbunătăţiri: am nevoie neapărat de un compas şi de un set de şpirale, de un tub de vopsea negru mat şi de un filtru UV pe 67mm. Gaura centrală, ce controlează cît de clar am chef să fie poza, trebuie să fie puţin mai largă, cam de 2-2.5cm. Găurelele adiţionale trebuie să fie concentrice şi mult mai multe pentru ca highlighturile să aibă glow uniform. Oricum, vreau să văd ce scoate şi la lumină naturală 🙂

Sima fără filtru, f2.8:

Sima cu filtru, diafragma cam f8, poate f10:

Nikkorul cu aberaţiile corectate însă cu filtru înşurubat, deci aceeaşi diafragmă: