Mă gîndesc să montez lentila, via burduf, pe Nikon.
Cam aşa îmi ziceam acum două zile. Numai că… foarte repede am realizat că am în faţă cea mai delicată piesă foto pe care am văzut-o în viaţa mea. Am scos din centimetru cub cît avea shutterul o cutie plină de şurubăraie. Exagerez, însă mi-a luat foarte mult timp să îl demontez, de vreo două ori era chiar să mă las păgubaş. Şi nu am avut nici un gînd să îl pun la loc, doar am vrut să îl dau jos fără să apelez la forţă.
Shutter wide opened
Oricum, după ce l-am golit de tot ce mişca înăuntru şi am blocat lamelele pe deschis, am curăţat lentilele de nişte pui de ciupercă şi am zgiriat ca bou un filet, m-am gîndit că ar fi frumos să scot şi burduful din dotare, că mi-ar pica la îndemînă cînd o să mă apuc de adaptat pe nikon. Başca faptul că o să am încă un tilt&shift. Şi l-am scos, intact.
All together now
Lens on its bellows
Pînă cînd însă am să mă gîndesc la o soluţie cît de cît elegantă ca să montez ciobu pe nikon, am făcut la repezeală o poză cu burduful ţinut cu mîna în faţa camerei 🙂
First pic
Deja Alin a sărit cu o soluţie:
bro: stiu cum pui pe nikon
bro: simplu
bro: mai iei un burduf identic
je: si eu stiu. da zim
bro: il pui cur in cur
bro: cu asta
bro: si la capat scoti lensu
bro: de pe al doilea
Ingenios, însă găselniţa prezintă cîteva inconvenienţe:
- nu am de unde să produc un burduf identic, nici măcar unul asemănător, fără să canibalizez şi al doilea Zeiss Ikon şi
- aşa cum zice Alin se modifică prea mult distanţa de la lentilă la planul filmului (bine, na: planul sensorului!) şi mi-e că pierd focusul la infinit.
Ce mi-a dat mie prin cap e mai simplu: un carton patrat, sau o tablă subţire, lipită de burduf, găurită în centru, înfiletată pe adaptorul m42 → f-mount, pe care deja îl am. Mîine după amiază cred că o să am de lucru.