Pentru că alaltăieri mi-am cărat ciorcioboatele de la Ciprian înapoi acasă, ieri m-am apucat iar de printat. Acelaşi negativ (acelaşi apli jegos), aceeaşi hîrtie, coating la o singură mînă. Ca o noutate, revelatorul a avut o temperatură destul de ridicată, in jur de 40 °C iar în fixator am pus cîteva picături de bicromat, renunţînd la bicarbonat. Am mai avut la îndemînă o baie de tonare – Fomatoner Indigo extrem de diluat.
Se observă că tonerul nu mai are aproape nici o influenţă în cazul în care printul este deja fixat iar faptul că între tonare şi fixare intervine sau nu o spălare, iarăşi are puţină relevanţă. Tonerul nu are decît o acţiune de albire, fapt ce trebuie compensat prin supraexpunere — 1–2 minute am apreciat eu. Încă aştept să văd ce face un toner „adevărat“ precum cel cu seleniu de la Moersch.